Fericitul şi înţeleptul Clement era roman de neam şi a fost adus la credinţă de marii Apostoli Petru şi Pavel. Făcându-se propovăduitor al Evangheliei şi scriind Aşezămintele Sfinţilor Apostoli, a fost făcut episcop al Romei. În timpul acesta s-a petrecut o mare dezbinare în Biserica din Corint, dar Sfântul Clement, în numele bisericii din Roma, scrie corintenilor o vestită epistolă, care fiind citită în biserici îi face pe credincioşi să-şi recunoască greşeala şi să se întoarcă la calea cea dreaptă. Fiind prins de împăratul Domiţian, a fost chinuit şi izgonit la o cetate pustie de lângă Cherson şi acolo, legându-i-se de grumaji o ancoră de fier, l-au aruncat în adâncul mării şi aşa s-a sfârşit de trei ori Fericitul. Tradiţia spune că de atunci şi în urmă, în fiecare an, la pomenirea Sfântului Clement se depărta apa de la mal ca la trei mile, lăsând să meargă ca pe uscat pe cei ce se duceau acolo să prăznuiască şapte zile, făcând astfel mare bucurie celor ce nădăjduiau în Dumnezeu. Odată, s-a întâmplat că a fost uitat de părinţi un copil mic, iar marea întorcându-se şi acoperind locul, acesta a fost găsit, în anul următor. El şedea sănătos lângă mormântul Sfântului şi fiind întrebat cum a fost hrănit şi păzit nevătămat, a răspuns că l-a hrănit Sfântul cel ce zăcea acolo, păzindu-l nevătămat de fiarele mării, cu darul rugăciunilor sale.
