Postul „Naşterii Domnului” sau al „Crăciunului” a fost rânduit de Biserică în vederea pregătirii credincioşilor pentru întâmpinarea cuviincioasă a marelui praznic al naşterii cu trup a Mântuitorului nostru Iisus Hristos. El aduce aminte creştinilor de patriarhii şi drepţii din Vechiul Testament, care au petrecut timp îndelungat în post şi rugăciune, în aşteptarea şi cu nădejde a venirii lui Mesia – Izbăvitorul. Cele dintâi mărturii istorice despre respectarea şi ţinerea acestui post provin încă din secolele IV-V, de la Fericitul Augustin şi episcopul Leon cel Mare al Romei, care a rostit 9 cuvântări despre acest post, numit în acele vremuri „postul din luna a zecea”. Începând cu anul 1166, Sinodul local din Constantinopol a uniformizat durata postului Naşterii Domnului în toată Biserica Ortodoxă, hotărând ca toţi credincioşii să postească timp de 40 de zile. Prin durata lui de 40 de zile, acest post ne aduce aminte de postul lui Moise de pe Muntele Sinai, când acesta aştepta să primească cuvintele lui Dumnezeu scrise pe lespezile de piatră ale Tablelor Legii. Tot aşa şi creştinii, postind 40 de zile, îşi curăţă sufletele şi trupurile de păcate şi se învrednicesc să primească prin Sfânta Spovedanie şi prin împărtăşirea cu Sfintele Taine pe Cuvântul lui Dumnezeu, Cuvântul cel Viu, nu scris cu litere, ci întrupat şi născut din Sfânta Fecioară. Postul Naşterii mai simbolizează şi noaptea întunecoasă a Vechiului Testament. Ca fel de postire, postul Naşterii Domnului este de asprime mijlocie – ca şi Postul Sfinţilor Apostoli -, mai puţin riguros decât Postul Mare, având multe dezlegări la peşte, untdelemn şi vin. Sunt mulţi care neglijează acest post sub motivul lucrului greu şi al sărăciei (adică mâncarea de post e mai scumpă). Dar să-şi aducă aminte aceştia de faptul că Hristos nu s-a ruşinat să se nască într-o iesle pentru noi oamenii, să-şi aducă aminte că astăzi când lumea este tot mai mult clocotită de războaie este tot mai mult nevoie de post şi rugăciune. Fără post şi fără rugăciune nu există fericire nici aici pe pământ şi nici în Împărăţia lui Dumnezeu. Însuşi Mântuitorul Iisus Hristos ne învaţă că „acest neam de demoni nu iese decât numai prin post şi rugăciune”. Cine dintre noi nu are necazuri ca să-şi permită să nu respecte acest post? Cine dintre noi crede că va putea să intre în raiul lui Hristos care s-a născut într-o iesle, fără a-şi umili şi el asemenea lui Hristos sufletul şi trupul prin post? Să nu ne întristăm de vremea postului motivându-ne cu zile de naştere şi petreceri! Gândul la propria moarte şi gândul la naşterea lui Hristos să ne fie călăuză în calea acestui post ca să ajungem în ziua de naştere a lui Hristos să strigăm şi noi împreună cu îngerii: „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace între oameni bunăvoire!”
