Fragmentul evanghelic rânduit de Sfânta Biserică pentru Duminica a 23-a după Rusalii ne înfăţişează atât învăţătura despre iad şi chinurile lui, de care şi diavolii se tem şi se cutremură, cât şi puterea vindecătoare a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, dorinţa Sa de a-i elibera pe oameni de puterea duhurilor necurate. Aflăm din acest fragment că Iisus Hristos a fost întâmpinat în ţinutul Gherghesenilor de un îndrăcit care erau foarte rău, furios, şi, din acest motiv, nu mai trăia printre oameni, ci locuia în morminte. Tot din Evanghelie aflăm că duhurile care-l stăpâneau pe demonizat se foloseau de vocea lui şi-I ziceau lui Iisus: „Ce ai Tu cu noi, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici mai înainte de vreme ca să ne chinuieşti?”. Observăm că demonii mărturisesc dumnezeirea Mântuitorului, se tem de El, de puterea Lui, ca Judecător drept al lumii, Care, la sfârşitul veacurilor, va judeca şi va pedepsi pe satana şi pe toţi slujitorii lui. Din acest motiv, duhurile necurate ziceau: „Mai înainte de vreme”, adică mai înainte de Judecata de obşte sau Judecata universală a lumii. Întâlnirea lui Iisus cu demonizatul produce suferinţă demonilor care-l stăpâneau, doar datorită contrastului care exista între sfinţenia Mântuitorului şi răutatea duhurilor necurate. Deci, Dumnezeu Fiul, Cel Sfânt, îi chinuia cu Însăşi prezenţa Sa pe cei ce cândva fuseseră îngeri de lumină, dar care, prin mândrie şi neascultare, au devenit duhuri căzute, duhuri ale răutăţii. Văzându-L de departe, demonizatul s-a apropiat de El, iar diavolii, prefăcându-se că Îl roagă să nu-I pedepsească trimiţându-I în adâncurile mării, I-au cerut ca, dacă tot îi va scoate, să-i lase să intre într-o turmă de porci care păştea în locul acela. Au ieşit diavolii, care erau foarte mulţi, „legiuni’’, şi au intrat în turma de porci, iar turma s-a aruncat de pe ţărm în mare. Păzitorii porcilor, îngroziţi, au alergat în cetate să spună stăpânilor lor ce s-a întâmplat. Şi au venit toţi locuitorii cetăţii şi, constatând paguba şi văzând pe cel care fusese mai înainte îndrăcit şezând paşnic la picioarele lui Iisus, L-au rugat pe Acesta să plece din ţinuturile lor, dovedind astfel că ei erau preocupaţi mai mult de comerţul cu porci decât de vindecarea oamenilor bolnavi. Paguba pricinuită de înecarea porcilor li s-a părut mai mare decât binefacerea vindecării oamenilor chinuiţi de demoni…. La prima vedere, întâmplarea relatată de Evanghelie ar putea părea un eşec pentru misiunea Domnului! Iisus, în loc să fie admirat şi ovaţionat pentru minunea săvârşită, este poftit „politicos” să plece din ţinutul Gadara! De fapt, printr-o iconomie dumnezeiască sau printr-o pedagogie divină, Mântuitorul a îngăduit ca demonii din oamenul chinuit de ei să intre în turma de porci pentru a adresa o mustrare locuitorilor din cetatea Gadarei, pentru că se îngrijeau mai mult de porci decât de oameni. Ca şi în alte situaţii, Mântuitorul Iisus Hristos învaţă nu numai prin ceea ce spune, ci şi prin ceea ce face! Lucrarea Mântuitorului Hristos, de izbăvire a oamenilor de duhurile rele continuă şi astăzi în Biserica Sa, în Trupul Său tainic, ca lucrare de vindecare, de eliberare de chinuri şi de trecere de la înstrăinarea de Dumnezeu, de oameni şi de noi înşine la apropierea de Dumnezeu şi de semeni, la regăsirea noastră ca fiinţe înţelepte şi iubitoare, create după Chipul Persoanelor Sfintei Treimi. Cu aceste înţelesuri ale Evangheliei ne umplem de speranţă, de încredere în ajutorul lui Dumnezeu şi nu ne temem de demoni, înmulţind iubirea noastră faţă de Hristos şi de semeni. Suntem cu adevărat liberi de toate ispitele, de toate uneltirile demonice, numai când ne rugăm nu doar pentru noi înşine, ci şi pentru semenii noştri, când lucrăm în comuniune şi în armonie. Abia atunci ne facem pe deplin părtaşi iubirii şi lucrării Mântuitorului Iisus Hristos, Cel milostiv, spre slava Sfintei Treimi şi spre a noastră mântuire! Amin.
