Postul Adormirii Maicii Domnului, numit și Postul Sfintei Marii sau Săntămăriei, este o rânduială creştină întru reamintirea virtuţilor Sfintei Fecioare Maria, care şi-a petrecut întreaga viaţă, încă din pruncie, în post şi rugăciune continuă, pentru mântuirea neamului omenesc. Strămoşii noştri au fost alungaţi din rai pentru că n-au păzit legea postului. De aceea, prin post, omul poate reintra în raiul pierdut prin neascultare. Postul este un mijloc prin care se asigură echilibrul fiinţei umane. El ne introduce într-o atmosferă de cumpătare, de înfrânare, de jertfă, care, toate, duc la îndreptare. Fiinţa umană este adesea asaltată de furtuna patimilor, la care ne duce de atâtea ori, fie pofta trupului, fie a minţii. Înţelepții antici greci spuneau că în firea omului se întâlneşte mândria leului, pornirea răpitoare a leopardului, viclenia şarpelui, precum şi pornirile rele ale altor vieţuitoare. Dar omul are suflet raţional cu care poate stăpâni toate aceste patimi. Cine se plânge că nu se poate înfrâna de la nimic, înseamnă că nu poate face nici un bine pentru că a posti înseamnă a începe să faci binele. Postul nu trebuie considerat ca o povară sau osândă, ci ca o modalitate de eliberare de patimi, din robia acestora. Postul este mica noastră jertfă pe care o aducem lui Dumnezeu, ca răspuns la jertfa Sa mare pentru mântuirea noastră. Este un act de înfrângere a egoismului, de biruinţă, înfrânare şi stăpânire asupra pornirilor rele care izvorăsc de atâtea ori din firea noastră rănită de păcate. Mâncarea de post ne aduce aminte de Cuvântul Domnului adresat primilor oameni, înainte ca aceştia să cadă în păcat. „Şi a zis Dumnezeu: Iată, vă dau vouă toată iarba dătătoare de sămânţă pe faţa întregului pământ, şi tot pomul purtător de rod cu sămânţă de pom într-însul; acestea vă vor fi vouă spre hrană” (Facerea, 1, 29). Aşadar, postul a fost aşezat de Dumnezeu ca o lege veşnică, poruncindu-i lui Adam să nu mănânce din pomul cunoştinţei binelui şi răului, din grădina raiului. Rânduiala postului a fost urmată de Însuşi Domnul Iisus Hristos. Sfinţii Apostoli au respectat această sfântă pravilă. Preoţii, urmaşii Apostolilor, le urmează poveţele, îndrumând oamenii pe calea mântuirii, prin rugăciune, prin ajunare şi abţinere de la mâncarea de frupt, mai ales în cele patru mari posturi de peste an. Toţi sfinţii, prin post şi nevoinţă au dobândit sfinţenia. Unde postul nu este respectat, dispare din viaţă sfinţenia, năzuinţa omului spre desăvârşire, spre înnobilare; degradarea umanului ia ritmuri galopante. Sfântul Vasile cel Mare ne spune că postul „este cel mai bun străjer al sufletului, cel mai sigur tovarăş al corpului, arma vitejilor, întărirea atleţilor. El alungă spiritele, îndeamnă la pietate, face să iubim înfrânarea, inspiră modestia, dă curaj în război şi învaţă a iubi pacea. Postul dă aripi rugăciunii. Postul este sprijinul caselor, părintele sănătăţii, povăţuitorul tinerimii, podoaba bătrânilor”. Postul Adormirii Maicii Domnului este mai puţin aspru decât Postul Paştilor, însă mult mai sever decât cel al Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel şi al Naşterii Domnului.
Spre știință: Postul Adormirii Maicii Domnului începe în fiecare an pe data de 1 august, iar dacă data de 31 iulie cade miercuri sau vineri, atunci postul începe pe 31 iulie.
