Personalitatea Sf. proroc Ilie s-a impus lumii creştine şi la tot poporul, ca nimeni altul, prin curajul şi înţelepciunea sa deosebite, arătate în lupta contra idolatriei, pentru apărarea credinţei în Dumnezeul cel adevărat. La aceste virtuţi se adaugă viaţa sa sfântă întocmai ca a monahilor creştini, apoi darul ceresc cu care l-a învrednicit Dumnezeu să facă minuni în mijlocul poporului israelit. Acest mare profet a trăit cu peste 800 de ani înainte de întruparea Mântuitorului, pe vremea lui Ahab. Regele Israelului care, împreună cu soţia sa Izabela, au impus prin teroare întregului popor, cultul idolatru al Zeului Baal, părăsind astfel credinţa în Dumnezeul cel adevărat. Din porunca Domnului, Sf. Ilie l-a mustrat pe rege şi i-a vestit că vor urma trei ani şi şase luni de secetă, drept pedeapsă pentru fapta sa. După trecerea celor trei ani şi jumătate de secetă, proorocul s-a întors la rege şi l-a îndemnat din nou să părăsească închinarea la idoli pentru ca nenorocirile abătute asupra ţării să înceteze. Iar pentru adeverirea dreptei credinţe, Profetul i-a propus o confruntare între el şi preoţii lui Baal care erau în număr de 450; ei trebuiau să facă să se coboare foc din cer pentru a mistui jertfa de pe altare. În ziua hotărâtă, preoţii lui Baal au înconjurat altarul şi ore întregi şi-au implorat zeul să pogoare foc din cer, dar în zadar, căci jertfa lor nu a luat foc. Când i-a venit rândul, Ilie era singur în faţa altarului şi într-o clipită, ca un fulger focul s-a coborât din cer şi a mistuit nu numai jertfa ci şi pietrele altarului. Văzând această minune, poporul a cunoscut de partea cui este adevărul şi, prinzând pe slujitorii cei mincinoşi ai lui Baal, i-au ucis ca să nu mai înşele pe nimeni. Restaurându-se în ţară dreapta credinţă, seceta şi foametea au încetat printr-o ploaie binecuvântată, la rugăciunea arzătoare a Sfântului Ilie. Sf. Prooroc Ilie a săvârşit şi alte minuni: a înviat pe fiul văduvei din Sarepta Sidonului; a văzut pe Dumnezeu la Muntele Horeb „în adiere de vânt subţire” pe cât îi este omului cu putinţă a-L vedea; a despărţit apele Iordanului. Marele Prooroc Ilie nu va cunoaşte moartea, el fiind ridicat la ceruri într-un car cu cai de foc. Sfânta Scriptură şi tradiţia Bisericii ne spune că Sf. Ilie va veni iarăşi pe pământ la sfârşitul veacurilor ca Înainte – Mergător la cea de-a doua venire a lui Hristos, când va judeca viii şi morţii.
Sf. Prooroc Ilie – biciuitorul făţărniciei
Calea Sf. Prooroc Ilie este cea a râvnei pentru Singurul Stăpân, pentru Adevăr. Nimic nu este mai străin pentru Sf. Ilie decât falsa nădejde că putem avea mila Domnului fără să jerftim nimic pentru El. Avem de ales, noi, creştinii din veacul de pe urmă, un veac însetat de duhul lui Ilie, care îl aşteaptă pe acesta să se opună apostazierii generalizate, să răspundem sau nu acestei întrebări puse nouă. Ilie urăşte minciuna, făţărnicia şi nedreptatea şi nu ştie ce-s acelea: slăbiciunea, compromisul, frazele mieroase şi expresiile în doi peri. Împilarea, asuprirea, samavolnicia, făţărnicia mai ales îl scot din sărite. Izabela nu e numai o nemernică, o jefuitoare, o duşmancă a norodului, e şi o mincinoasă fără seaman, o ipocrită înveterata care se vrea ceea ce nu este şi se dă drept ce nu s-ar cădea măcar să îndraznească a gândi. Ca să prostească lumea, că să fie aclamată drept evlavioasă şi cucernică, mai vrea să se şi justifice şi izbuteşte doar să se dovedească mare specialistă în scenografii, regie, procese montate şi osândiri cu forme legale şi întru totul proceduriste ale celor fără vină. Capcana aceasta urzită împotriva lui Nabot – spre a-l lipsi de pământul lui strămoşesc, de sfoara lui de vie, de peticul lui de ţară – premeditată, organizată, grijuliu şi amănunţit meşterită, strădania aceasta de a conferi unui act de silnicie aspect respectabil şi legalitate nu poate să nu irite până în adâncul rărunchilor pe un om din fire rănit de mascaradă. Scandalos şi respingător la Ahab şi Izabela – nedesparţită, întru mişelie pereche – este îndeosebi minciuna, sfruntata înşelăciune, pornirea de a prosti oamenii, osârdia în urmărirea scopului principal: a-i face pe oameni să dea mai multă crezare unor vorbe deşarte, unor palavre decât realităţii flagrante. Esenţial la Ilie este purtarea faţă de mincinoşi, răi, asupritori şi nelegiuiţi de tot felul. Neostenit, bătăios, nepotolit, pleacă – prin mila Atotputernicului – din lumea aceasta întocmai cum a şi trăit: în iureş şi în slavă. Lutului nu-i este îngăduit să-l cuprindă, să-l strice. E luat la cer în plină vigoare, ca un bun şi vrednic ostaş al lui Dumnezeu şi un viteaz premergător al Botezătorului, ca unul menit a fi vestitorul celei de-a doua veniri a lui Hristos. Să ne fie nouă tuturor pildă de neînfricare, sinceritate, dragoste de Dumnezeu, vorbire neprefacută, silă de minciună şi de idolatrie, scârbă de făţărnicie şi silă atunci când ne întâmpină impostura pe calea întortocheată a vieţii.
