Sărbătoarea Sfinţilor Constantin şi Elena este una dintre cele mai însemnate pentru creştini, întrucât împăratul Constantin i-a eliberat pe aceştia de sub prigoana păgână prin Edictul de la Mediolanum din 313 şi toată activitatea sa, sub sfatul mamei sale, Elena, a fost una de protectorat faţă de noua religie. Împăratul Constantin cel Mare (272-337) a devenit nu doar eliberatorul creştinilor, ci şi protectorul lor. Primul împărat creştin din istorie, la îndemnul mamei sale, şi-a luat drept consilieri în treburile imperiale pe unii dintre episcopii vremii, aşezând în funcţii de conducere oameni care credeau în Hristos. Convertirea lui Constantin cel Mare s-a petrecut în mod miraculos. I s-a arătat în vis crucea lui Hristos pe cer, sub forma unor stele luminoase şi deasupra ei scria în latină că în acel semn va învinge. Hristos i-a spus că îl va birui pe împăratul Maxenţiu – care se purta rău cu creştinii – dacă va însemna ostaşii cu acel semn. Când s-a trezit, împăratul a ordonat ca pe coifurile şi pe armele soldaţilor să fie făcut semnul crucii şi monograma lui Iisus Hristos. Cu o armată de 20.000 de soldaţi a învins oastea de 150.000 a lui Maxenţiu. Printre meritele lui Constantin cel Mare se numără convocarea primului Sinod Ecumenic. Sinodul s-a petrecut la Niceea, aproape de locul pe care împăratul a ridicat cetatea care îi poartă numele, Constantinopol, în anul 325. La acest prim sinod care a reunit toţi episcopii creştini ai lumii au participat şi Sfântul Nicolae, Sfântul Spiridon al Trimitundei şi Sfântul Atanasaie al Alexandriei, care, împreună cu ceilalţi ierarhi populari, l-au pus la punct pe Arie, ereticul care răspândea o învăţătură greşită despre firea lui Hristos. Acolo, la Niceea, sfinţii părinţi au alcătuit prima parte a simbolului de credinţă, prin care mărturisim că Hristos este „Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu făcut, Cel de o fiinţă cu Tatăl prin care toate s-au făcut”. Lui Constantin i se datorează instituirea prin lege a sărbătorii duminicii ca zi de odihnă în tot imperiul. Tot el a dăruit bisericii casele imperiale de judecată, celebrele basilici de mai târziu, şi a scutit biserica de dări. Constantin le-a restituit averile creştinilor persecutaţi şi a creat cadru legal pentru a fi îngrijiţi bătrânii, orfanii şi săracii, a dat legi care întăreau căsătoria şi pedepseau adulterul şi violul, a interzis practica uciderii copiilor, care era una răspândită printre romanii păgâni în sacrificiile către zei. Sfântul Constantin este ctitor alături de mama sa, Sfânta Elena, al Bisericii Învierii de la Ierusalim în 335, dar şi al altor biserici în Ierusalim, Roma, Nicomidia şi Antiohia. S-a botezat la sfârşitul vieţii, la începutul lunii mai, şi a murit de Rusalii, la 22 mai, în acelaşi an, 337.
