Înaltpreasfințitul Părinte Pimen, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, a trecut la cele veșnice astăzi, 20 mai 2020, la ora 00:50, în urma unui al doilea atac de cord. Înaltpreasfinția Sa se afla internat din data de 20 aprilie a.c. la Spitalul „Matei Balş” din Bucureşti, din cauza infectării cu noul coronavirus. Ierarhul avea 90 de ani, fiind cel mai în vârstă membru al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, scrie doxologia.ro.
naltpreasfințitul Părinte Pimen, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, a trecut la cele veșnice astăzi, 20 mai 2020, la exact o lună de la internarea la Spitalul „Matei Balş” din Bucureşti. Ierarhul fusese spitalizat pe 20 aprilie, fiind diagnosticat cu Covid-19. Decesul, survenit în urma unui al doilea atac de cord și al complicațiilor determinate de infecția cu noul coronavirus și de vârsta înaintată, s-a produs la ora 00:50.
69 de ani în slujba Bisericii
Părintele Arhiepiscop Pimen s-a născut în 25 august 1929 în localitatea Greabănu, județul Buzău, la botez primind numele Vasile. A urmat cursurile medii ale liceului din Râmnicu Sărat, după care, între 1948 şi 1951 a studiat la Seminarul monahal de la Mănăstirea Neamţ, ca frate de mănăstire, absolvind în 1951. La 10 martie 1951 a fost tuns în monahism, primind numele Pimen, iar la 29 iunie acelaşi an a fost hirotonit întru ierodiacon.
În anul şcolar 1951-1952, a fost numit profesor pentru ciclul al ll-lea în cadrul Şcolilor mănăstireşti de la Neamţ şi Secu, apoi pedagog la Seminarul Teologic de la Mănăstirea Neamţ (1952-1953). Între 1953 şi 1957 a urmat Institutul Teologic Universitar din Bucureşti, unde a obţinut licenţa cu lucrarea „Personalitatea Fericitului Augustin oglindită în confesiunile sale”. A fost hirotonit întru ieromonah în anul 1957. În perioada 10 octombrie 1976 – 1 ianuarie 1977 a urmat cursurile de limba germană la Universitatea din Köln. Bun slujitor şi gospodar, a fost numit iconom şi apoi stareţ al Mănăstirii Putna (1957-1961). În continuare, a împlinit diferite ascultări: preot duhovnic la Mănăstirea Văratec (1961-1962), preot la Mănăstirea Durău (1962-1964), muzeograf la Mănăstirea Putna (1964-1974). Între timp a fost hirotesit protosinghel (1966) şi arhimandrit (1975). Între 1974 şi 1978 a fost stareţ la Mănăstirea Sfântul loan cel Nou de la Suceava.
De la 1 februarie 1978 a slujit la Reprezentanţa Patriarhiei Române din Ierusalim. Între anii 1979 şi 1982 a fost exarh al mănăstirilor din Arhiepiscopia laşilor. La recomandarea Arhiepiscopului şi Mitropolitului Moldovei, Teoctist Arăpaşu, pe 10 ianuarie 1982 a fost ales Episcop-vicar al Arhiepiscopiei laşilor, cu titlul de Suceveanul şi hirotonit la 24 iunie 1982. În urma reînfiinţării Arhiepiscopiei Sucevei, pe 24 ianuarie 1991, a fost ales Arhiepiscop al Sucevei şi Rădăuţilor şi instalat la Suceava pe 3 martie 1991. Pe lângă fructuoasa activitate misionar-pastorală şi administrativ gospodărească a publicat şi diverse studii, îndeosebi cu privire la iconografia bisericească, dar şi articole, cronici, recenzii în „Mitropolia Moldovei şi Sucevei” sau „Candela” (de la Suceava), făcând totodată parte din delegaţii care au reprezentat Biserica Ortodoxă Română în străinătate.
„Dacă este să spun ce am iubit mai mult, este că am iubit să fiu ascultător și să fac lucrul, cum se spune, ca pentru Dumnezeu”
Într-un interviu acordat recent postului de radio Trinitas, în cadrul emisiunii „Viața Cetății”, Preasfințitul Părinte Damaschin Dorneanul, Episcopul vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, a vorbit despre raportarea Părintelui Arhiepiscop Pimen la criza medicală cauzată de infecția cu noul coronavirus: „Înaltpreasfințitul Pimen a fost foarte receptiv; a fost un model de ascultare. El a primit cu foarte multă înțelegere recomandările organelor abilitate. (…) Să-l fi văzut pe bătrânul ierarh cum avea mască pe față: mască albă pe o barbă albă și cu mănuși pe mâini. Așa și-a desfășurat activitatea în ultimele săptămâni din luna martie, când încă se mai putea merge la Centrul eparhial. Ne-a îndemnat la prudență și la respectarea măsurilor pe toți, pe noi din echipa de la Centrul Eparhial, pe preoți și pe credincioși. Și în spital fiind, a dat dovadă de aceeași ascultare, care îi era firească după atâția ani de viețuire monahală și episcopală”.
„Dacă este să spun ce am iubit mai mult, este că am iubit să fiu ascultător și să fac lucrul, cum se spune, ca pentru Dumnezeu”, a spus chiar Arhiepiscopul Pimen în interviul oferit pentru Basilica.ro la împlinirea vârstei de 90 de ani.
Filantropia, preocupare constantă a Părintelui Arhiepiscop Pimen
Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților a achiziționat la începutul lunii aprilie două echipamente pentru testare Covid-19, în valoare de 100.000 de euro, pentru Spitalul Județean de Urgență „Sfântul Ioan cel Nou” din Suceava. „A fost un gest firesc pe care Înaltpreasfințitul Părinte Pimen l-a făcut – și l-a făcut cu toată dăruirea – atunci când s-a alocat o sumă consistentă pentru achiziționarea acelor aparate”, a spus în cadrul aceleiași emisiuni radiofonice PS Părinte Damaschin Dorneanul. „A fost implicat cu toată inima. Aceasta l-a caracterizat pe Înaltpreasfințitul Pimen dintotdeauna. Activitățile social-filantropice au fost una din preocupările sale constante, prin ridicarea căminelor de bătrâni, a centrelor pentru copii etc. Nu doar în situații de criză sau de pandemie, Înaltpreasfințitul s-a ocupat de cei nevoiași, ci dintotdeauna. În majoritatea cuvântărilor, a predicilor, a pastoralelor Înaltpreasfinției Sale, apărea îndemnul de a veni în sprijinul, cum zice el, ‹fraților prea mici ai lui Hristos›”.
