Sfântul Isidor a intrat în armata împăratului Deciu chiar în primul an al înscăunării în subordinea comandantului Numerian. Apoi îmăratul deciu a dat oridn ca toţi militraii din armata sa să aducă jertfă zeilor, iar cei ce nu o vor face să fie obligaţi prin chinuri şi tortură. Înainte de a se alătura armatei Isidor ducea o viaţă dreaptă, petrecându-şi viaţa ţinând posturile şi înfrânându-şi poftele, făcea lucrurile cu înţelepciune, se ferea de desfătările şi deşertăciunile lumii şi fugea de lucuririle necurate pe care le făceau păgânii. Acum în armată fiind iar ordinul împăratului fiind dat Isidor a fost deconspirat la comandant de un camarad, un soldat cu numele de Iulie. Atunci comandantul i-a dat de ales, să jertfească idolilor sau va fi bătut. A fost bătut cu vine de bou dar Isidor tot Îl marturisea pe Hristos. Atunci i-au tăiat limba ca să nu-l mai mărturisească pe Hristos dar sfântul Mucenic tot grăia Adevărul, în schimb comandantul nu mai putea scoate o vorbă chiar dacă avea limba în gură, la locul ei. Atunci Sfântului mucenic Isidor i-au tăiat capul, şi trupul i l-au aruncat la câni, dar câinii nu s-au atins de el. Un creştin tăinuit pe nume Amonie a luat cinstitul trup şi l-a îngropat în secret şi mai târziu, şi el la rândul lui, şi-a primit coroana mucenicească. Mai apoi o cuvioasă pe nume Mironia a găsit moaştele lui Isidor, le-a scos din pământ, le-a uns cu miresme de preţ şi le-a aşezat în pânză curată, iar după încetarea prigoanelor a zidit o biserică închinată sfântului şi unde bolanvii se vindecau rugânduse la Dumnezeu iar Sfântul Mucenic Isidor din Hios le era mijlocitor.
