Sfântul Grigorie s-a născut în anul 540, în Roma, dintr-o familie aristocrată bogată. Părinții lui, Gordian și Silvia, aveau ca rude oameni credincioși. Papa Felix al III-lea îi era unchi, iar fericitele monahii Emiliana și Tarsilia, mătuși. După nașterea lui Grigorie, tatăl său, Gordian, a intrat în clerul bisericii ca diacon purtând de grijă săracilor de pe una din cele șapte coline ale Romei. Silvia a urmat exemplul soțului și împărțea ajutoare săracilor la poarta Sfântului Pavel din Roma. Tânărul Grigorie a studiat științele profane, iar după terminarea studiilor a îmbrățișat cariera administrativă, ajungând să fie numit în 573, de împăratul bizantin, Iustin al II-lea, Prefect al Romei. La moartea tatălui său a moștenit o mare avere, cu care a înființat în insula Sicilia șase mănăstiri. A mai înființat una chiar în casa părintească din Roma, în cinstea Sfântului Apostol Andrei, în care s-a călugărit în anul 575. Papa Pelagius al II-lea l-a hirotonit diacon și în 579 l-a trimis pe Grigore ca apocrisar (ambasador) la curtea imperială din Constantinopol, funcție ocupată timp de șapte ani, până în 585. Aici a făcut cunoștință cu Leandru, Episcopul Seviliei și au legat o strânsă prietenie. În anul 585, Grigore s-a întors la Roma, luându-și din nou funcția de secretar al papei și stareț al mănăstirii Sfântului Apostol Andrei, înființată de el. Cinci ani mai târziu, în anul 590, a fost ales Episcop al Romei în locul lui Pelagiu al II-lea, prin voința unanimă exprimată de cler, senat și popor. Sfântul Grigorie Dialogul a trecut la Domnul după 13 ani de păstorire, fiind îngropat în Biserica Sfântului Petru din Roma. Pe seama lui este pusă Liturghia Darurilor mai înainte sfințite care se săvârșește în timpul săptămânii în Postul Mare.
