Sfintele mucenițe Minodora, Mitrodora şi Nimfodora au trăit în vremea împăratului Maximian Galeriu (305-311), în Bitinia.
Bitinia (greacă Βιθυνία Bithynía, turcă Bitinya) este o regiune istorică, a fost regat elenistic în nord-vestul Asiei Mici, între Marea Neagră și Marea Marmara. Crescute în duh profund creştinesc, aceste trei surori au părăsit lumeasca cetate a făţărniciei şi minciunii şi s-au retras într-o pustie, însetând după liniştea sufletească şi trupească întru care să se poată închina pe deplin Mirelui Hristos, întru rugăciune, sărăcie şi curăţie. Ele au păşit cu dragoste şi vitejie pe calea asprei vieţuiri, propăşind în post, rugăciune şi nevoinţe mari, până ce Domnul le-a împodobit pe ele cu marele dar al facerii de minuni. Poporul a început să vină la ele căutând şi aflând din belşug vindecarea neputinţelor lor şi, astfel, fecioarele s-au făcut vestite fără ca ele să vrea. Un anume Fronton, guvernator de cetate, a auzit despre ele şi le-a adus la judecată. Văzându-le cât de frumoase sunt, guvernatorul a rămas fără grai înaintea lor. Căci, deşi trupurile lor erau uscate de postul neîncetat, chipul feţelor lor radia de frumuseţe şi de har dumnezeiesc. El a început mai întâi prin linguşiri, lăudându-le frumuseţea şi zicându-le că le va trimite la curtea imperială, unde împăratul le va mărita cu bărbaţi nobili. Dar când a văzut că aceste lingușiri ieftine nu au niciun efect asupra acestor tinere închinate lui Hristos, el a torturat-o pe Minodora, iar pe surorile ei le-a aruncat în temniţă. După torturi bestiale, guvernatorul a urlat către Minodora, care era rănită şi plină de sânge: „Jertfeşte idolilor!”. Muceniţa a zis: „Nu vezi că mă jertfesc eu însămi toată Domnului şi Dumnezeului meu?”. După ce torţionarii au omorât-o în torturi bestiale pe Sfânta Minodora, guvernatorul le-a scos la schingiuit pe celelalte două surori, pe care le-a pus să vadă trupul mort în torturi al surorii lor. Arătând către trupul fără suflare al Minodorei, el le-a sfătuit să se lepede de Hristos. Dar muceniţele surori ale muceniţei celei ucise au rămas şi mai tari în credinţa lor, şi au urmat de aceea surorii lor, fiind ucise în crunte torturi de acelaşi Fronton. Creştinii au luat după aceasta trupurile muceniţelor şi le-au îngropat cu cinste. Ele au luat mucenicia cam anul 3058, în timpul domniei lui Maximian Galeriu, şi şi-au aflat odihna întru cereasca Împărăţie. Pe locul unde au fost îngropate sfintele mucenițe, în vremea Sfântului Constantin cel Mare s-a ridicat o frumoasă biserică.
