SANATATE | Rostopasca vindecă hepatita virală, cancerul de piele și infecția cu HPV
Rostopasca (negelariţa) este o plantă cunoscută în medicina populară din timpuri străvechi, fiind folosită în bolile de stomac şi ficat, în tratarea negilor etc.
Planta a primit numele de “rândunică” după cum consemnează Dioscorides – planta înflorea odată cu sosirea rândunelelor -, apoi “iarba de negi” negelariţa, fiind folosită la extirparea negilor încă din Evul mediu.
Primul studiu farmacologic asupra produsului vegetal de la această plantă este efectuat în anul 1818. În ţara noastră s-au folosit în scop terapeutic resursele din flora spontană, iar în anul 1983 a fost introdusă în cultură, folosindu-se material semincer recoltat din flora spontană.
Răspândirea
Rostopasca este răspândită în Europa, centrul şi nordul Asiei, fiind cultivată şi în America de Nord, iar ca furnizori ai produsului vegetal sunt ţările din estul Europei. La noi în ţară se întâlneşte din zona de câmpie până în cea montană, în locuri umbroase, prin tufişuri, locuri ruderale din jurul aşezărilor omeneşti, ziduri şi garduri. Se foloseşte în cultură pentru a asigura necesarul de materie primă.
Descriere botanică
Rostopasca este o plantă medicinală extrem de răspândită în flora noastră. Este înaltă de 30-50 cm, are frunze destul de asemănătoare ca formă cu cele ale stejarului, iar florile, care apar din luna mai până în septembrie, sunt de culoare galbenă. Când sunt strânse între degete, tulpinile sale lasă un suc -latex- galben care prin oxidare devine imediat portocaliu intens.
Materia primă şi compoziţia chimică
De la rostopască se folosesc părţile aeriene ale plantei. Se mai recoltează planta întreagă, cu partea subterană, incluzând rizomii cu rădăcinile.
Planta conţine alcaloizi în proporţie de până la 1% în părţile aeriene, 1,5% în pericarpul fructelor şi până la 3-4% în rădăcini. Principalii compuşi pe care îi conţine planta sunt: alcaloizi din grupa naftofenantridinei – chelidonină, homochelidonină, cheleritrina, sanguinarina etc. -, alcaloizi din grupa protoberberinei, alcaloizi din grupa protopinei, cantităţi mici de sparteină. Frunzele au un conţinut ridicat de vitamina C. Întreaga plantă mai conţine rezine, ulei volatil, compuşi de natură flavonoidică şi saponozide.
Utilizări
Alcaloizii chelidonina şi homochelidonina au acţiune sedativă şi narcotică asupra centrilor nervoşi superiori-similară morfinei-, sunt deprimante ale miocardului, relaxează musculatura netedă a vaselor mari, în special a coronarelor, au o acţiune stimulatoare asupra respiraţiei. Chelidonina are acţiune antispastică, ca şi papaverina – fiind însă mai puţin toxică -, micşorând tonusul musculaturii netede intestinale, uterine, bronchiale şi a altor organe. Dintre ceilalţi alcaloizi, sanguinarina are acţiune excitantă asupra centrilor medulari, cheleritrina coboară tensiunea arterială, stimulează peristaltismul intestinal şi contracţiile uterine. Acţiunea complexului de alcaloizi din rostopască este narcotică, spasmolitică şi coleretică. Se foloseşte în colecistite, litize biliare, spasme gastro-intestinale şi în digestii dificile.
Materia primă intră în compoziţia ceaiului hepatic nr. 2 şi în diverse produse farmaceutice. Planta, fiind toxică, se foloseşte cu precauţie deoarece produce intoxicaţii-iritarea tubului digestiv, vomă, respiraţie încetinită, chiar delir şi halucinaţii.
Extractele din rostopască au efecte antibiotice pe un număr mare de germeni patogeni. Extractele din partea aeriană şi rădăcinile de rostopască se folosesc în diferite preparate farmaceutice, utilizate în special în disfuncţii biliare şi hepatice. Sucul prospăt al plantei este un bun remediu împotriva negilor. Nu se aplică pe plăgi deschise. Unele cercetări evidenţiază efectele antitumorale de tip colchicinic ale unor alcaloizi din rostopască în special sanguinarina.
În cancerul de piele, se foloseşte extractul sau tinctura, planta prospătă.
Pulberea, tinctura, extractul, ceaiul sunt folosite în litiază biliară însoţită de colici, în dischinezie biliară, în hepatită acută – A,B şi C – şi cronică, în ciroză hepatică, în cancerul hepatic, pancreatic.
În combinaţie cu talpa gâştei este folosită în tratarea ischemiei cardiace, mai ales când este însoţită de valori crescute ale colesterolului, în angină pectorală.
În compoziţia unguentului, rostopasca este folosită în tuberculoza cutanată, în infecţii fungice la nivelul pielii, în diferite eczeme infecţioase.
Pentru ochi obosiţi, miopie, pleoapele închise se ung cu suc proaspăt de rostopască, după care se lasă până se usucă de la sine. Efectele relaxante şi regenerante asupra vederii ale acestor aplicaţii cu suc proaspăt de rostopască sunt deosebite.
Atenţie, sucul nu trebuie să ajungă în ochi, deoarece este foarte iritativ.
Aplicaţii directe cu suc, cataplasmă sau spălaturi se fac şi în tratarea vegetaţiilor veneriene-condiloame acuminate sau infecţie genitală cu HPV, negi, herpes cu diferite localizări, uretrite gonococice, cistite, candidoze vaginale.
Contraindicaţii
Rostopasca este ferm contraindicată gravidelor, deoarece stimulează contracţiile uterine şi poate provoca avortul.
În doze mari, rostopasca produce intoxicaţii, cu simptome ca: vomă şi colici abdominale, diaree sau paralizia centrului respirator din sitemul nervos central. Nu se fac tratamente interne cu rostopască fără îndrumarea specialistului.
Maria Verdi
Psiholog-psihoterapeut integrativ
Licentiat recuperare medicala
Masterand stiintele nutritiei si fitoterapie
0726310094
http://www.recreeazaviata.ro/
