În mod normal, existența unui drept nu are valoare fără existența unui organ statal la care să se poată apela pentru respectarea lui. Totuși, din varii motive, atunci când cineva are un drept – de creanță, de exemplu -, beneficiază de o perioadă limitată de timp în care ar putea introduce o acțiune în instanță, în vederea respectării dreptului.
Această limitare este, de fapt, prescripția extinctivă a dreptului material la acțiune. În acest articol scriem despre prescrierea datoriilor nefiscale, adică cele care n-au legătură cu legislația fiscală.
În esență, conform Codului civil, prescripția este un mecanism prin care, după trecerea unei anumite perioade de timp, cel care deține un drept nu mai poate recurge la forța de constrângere a statului prin intermediul căreia și-ar putea vedea dreptul respectat – și debitorul obligației corelative să fie ținut să execute obligația.
Bineînțeles, una este dreptul, în sine, de care o persoană beneficiază și alta este dreptul material la acțiune. Prescripția stinge dreptul material la acțiune, și nu dreptul al cărui respectare se urmărește prin recurgerea la forța de constrângere a statului – introducere unei acțiuni, în vederea unei soluții favorabile, care să poate fi, ulterior, pusă în executare.
De aceea, obligația executată când termenul de prescripție se împlinise nu permite să se ceară restituirea prestației.
Termenul de prescripție pentru datoriile nefiscale
Ca regulă, acesta este de trei ani. În acest caz, termenul începe să curgă de la momentul când titularul dreptului a cunoscut sau trebuia să cunoască nașterea dreptului.
Atenție! Fiind vorba de un termen general, acesta se va aplica în special acolo unde nu există niciun termen prevăzut expres.
În afară de termenul general de prescripție, există și o serie de termene de prescripție diferite, pe care le voi prezenta de la cel mai scurt, la cel mai lung.
În primul rând, e vorba de termenul de prescripție de un an. Acesta se aplică, printre altele, în cazuri precum cel al avocaților care acționează împotriva clienților, pentru plata onorariilor și cheltuielilor sau în cazul notarilor, pentru plata sumelor care le sunt datorate pentru actele funcției lor.
În al doilea rând, există un termen de prescripție de doi ani. Aici, de exemplu, e vorba de drepturi bazate pe un raport de asigurare sau reasigurare.
De asemenea, există un termen de prescripție de 10 ani. Un astfel de termen se aplică, de exemplu, drepturilor reale care nu sunt declarate prin lege imprescriptibile ori nu sunt supuse altui termen de prescripție sau în cazul reparării prejudiciului adus mediului înconjurător, explica ziaruldeiasi.ro
În final, trebuie știut că există o serie de drepturi la acțiune imprescriptibile. E vorba, mai exact, de acțiuni precum cea în constatarea nulității absolute a unui act juridic sau cea în constatarea existenței sau inexistenței unui drept.
