LOCAL | Opt tipuri de concedii ce constituie vechime în muncă pentru stabilirea pensiei

In cazul persoanelor care se află în anumite concedii, precum cel de odihnă, cel de maternitate sau cel de acomodare, autoritățile consideră, în baza legislației, că aceste perioade reprezintă stagiu de cotizare pentru pensie. Cu alte cuvinte, se plătește contribuția la pensii, așa cum se întâmplă pentru perioadele de muncă efectivă.

Stagiul de cotizare pentru pensie (sau vechimea în muncă, aceasta fiind sintagma folosită de obicei în trecut) reprezintă perioada pentru care s-au datorat la stat contribuțiile pentru sistemul public de pensii. Așa stabilește Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.

În momentul de față, pensia pentru limită de vârstă, cea anticipată și cea anticipată parțială se obțin în funcție de vârsta standard de pensionare și de stagiul de cotizare. Vârsta standard de pensionare este de 65 de ani pentru bărbați și de 63 de ani pentru femei, iar stagiul minim și cel complet de cotizare sunt de 15, respectiv 35 de ani, indiferent de sex.

În afară de perioadele lucrate efectiv, pentru persoanele asigurate în sistemul public de pensii se datorează contribuția la pensii și atunci când acestea beneficiază de anumite concedii. În acest sens, cu ajutorul specialiștilor de la Țuca Zbârcea & Asociații, am identificat opt tipuri de concedii ce constituie, conform legislației în vigoare, stagiu de cotizare pentru pensie. Acestea sunt prezentate pe scurt în cele ce urmează.

1. Concediul de risc maternal

De concediul de risc maternal pot beneficia, pentru protecția sănătății și securităţii lor și/sau a fătului ori a copilului lor, salariatele gravide, cele care au născut recent și cele care alăptează, potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 96/2003 privind protecția maternității la locurile de muncă.

Concret, în situația în care la muncă se identifică un risc pentru securitatea sau sănătatea salariatelor amintite ori o repercusiune asupra sarcinii sau alăptării, angajatorul trebuie să le modifice temporar condițiile de muncă și/sau programul de lucru. Dacă această măsură nu se poate lua, angajatorul trebuie să le repartizeze pe posturi de lucru lipsite de risc. Dacă nici acest lucru nu este posibil, atunci salariatele au dreptul la concediul de risc maternal, astfel:

• înainte de data solicitării concediului de maternitate, în cazul salariatelor gravide;
• după data revenirii din concediul de lăuzie obligatoriu, în cazul salariatelor care au născut recent și care alăptează (dacă acestea nu cer concediul pentru creșterea și îngrijirea copilului).

Concediul de risc maternal poate fi acordat, potrivit actului normativ, în întregime sau fracționat, pentru cel mult 120 de zile. În acest sens, este necesar un certificat medical eliberat de medicul de familie sau de medicul specialist. Așa cum prevede Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate, indemnizația aferentă concediului de risc maternal este de 75% din baza legală de calcul.

2. Concediul de maternitate

Concediul de maternitate este format din concediul pentru sarcină și concediul pentru lăuzie și este acordat pentru cel mult 126 de zile calendaristice, se arată în OUG nr. 158/2005.

Mai precis, concediul pentru sarcină include 63 de zile înainte de naștere, iar cel pentru lăuzie include 63 de zile după naștere, însă există și posibilitatea alegerii altor perioade. „Concediul pentru sarcină se acordă pe o perioadă de 63 de zile înainte de naștere, iar concediul pentru lăuzie pe o perioadă de 63 de zile după naștere. Concediile pentru sarcină și lăuzie se pot compensa între ele, în funcție de recomandarea medicului și de opțiunea persoanei beneficiare, în așa fel încât durata minimă obligatorie a concediului de lăuzie să fie de 42 de zile calendaristice”, este explicat în ordonanță.

În perioada acordării concediului de maternitate, persoanele beneficiare primesc și o indemnizație. Cuantumul brut lunar al acesteia este de 85% din baza de calcul (media veniturilor lunare din ultimele șase luni din cele 12 luni ale stagiului de cotizare, până la limita a 12 salarii minime brute pe țară lunar).

3. Concediul paternal

Concediul paternal se acordă tatălui, conform Legii nr. 210/1999 privind concediul paternal, pentru participarea efectivă a acestuia la îngrijirea nou-născutului.

Concediul paternal are o durată de cinci zile lucrătoare și se acordă la cerere „în primele 8 săptămâni de la nașterea copilului, justificat cu certificatul de naștere al acestuia, din care rezultă calitatea de tată a petiționarului”, scrie în documentul indicat. Totuși, dacă tatăl obține atestatul de absolvire a cursului de puericultură, durata concediului paternal este majorată (o singură dacă) cu zece zile lucrătoare, ajungându-se, astfel, la un total de 15 zile lucrătoare.

Concediul este plătit, iar indemnizația este achitată din fondul de salarii al unității la care este angajat tatăl şi este egală cu salariul corespunzător perioadei de concediu.

4. Concediul pentru creșterea copilului

Concediul pentru creșterea copilului în vârstă de până la doi ani (sau trei ani, în cazul copilului cu handicap) se acordă persoanelor care, în ultimii doi ani de dinaintea nașterii copilului, au realizat venituri impozabile timp de minimum 12 luni. Regulile pentru acordarea acestuia sunt incluse în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor.

Indemnizația lunară aferentă concediului de creștere are un cuantum de 85% din media veniturilor nete realizate în ultimele 12 luni din ultimii doi ani anteriori datei de naștere a copilului, aceasta având o limită minimă de 85% din cuantumul salariului minim brut pe țară. Deoarece momentan salariul minim brut este de 1.250 de lei, indemnizația minimă este, mai precis, de 1.062,5 lei, plus că nu există o limită maximă.

Concediul și indemnizaţia de creștere pot fi cerute ori de către mamă, ori de către tată, pentru fiecare naștere, în condiţiile în care solicitantul:

• este cetățean român, cetățean străin sau apatrid (adică fără cetățenie);
• are domiciliul/reședinţa pe teritoriul României;
• locuiește în România împreună cu copilul/copiii pentru care cere drepturile și se ocupă de creșterea și îngrijirea acestuia/acestora.

Dacă ambii părinți îndeplinesc condițiile pentru acordarea concediului de creștere, cel puțin o lună din perioada totală a concediului trebuie să fie alocată persoanei care n-a solicitat acest drept. Concret, dacă mama intră în concediul de creștere, tatăl trebuie să stea și el în concediu, în locul mamei, cel puțin o lună.

5. Concediul de acomodare

Concediul de acomodare a fost introdus în legislație chiar în cursul lunii curente, acesta fiind complet nou. Potrivit Legii nr. 273/2004 privind procedura adopției, salariații care vor să adopte copii au posibilitatea de a cere intrarea în concediul de acomodare.

Noul concediu are o durată maximă de un an de zile și se acordă la cerere adoptatorului sau oricăruia dintre cei doi soți ai familiei adoptatoare. Pentru a solicita dreptul, persoanele interesate trebuie să depună, în maximum zece zile lucrătoare de la data punerii în executare a hotărârii judecătorești de încredințare în vederea adopției, la agenția teritorială pentru plăți și inspecție socială, o cerere și anumite documente justificative.

Indemnizația aferentă concediului de acomodare are un cuantum de 3,4 ISR. Având în vedere că, la momentul actual, indicatorul social de referință are o valoare de 500 de lei, indemnizația lunară este de 1.700 de lei.

Angajatorii sunt obligați să acorde timp liber salariaților care doresc să facă evaluările pentru obținerea atestatului de adoptator și să realizeze potrivirea practică cu copilul, precum și să acorde concediul de acomodare. În caz contrar, amenda este cuprinsă între 1.000 și 2.500 de lei.

6. Concediul pentru îngrijirea copilului bolnav

În baza OUG nr. 158/2005 se acordă și concediul pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până la șapte ani. Pentru copiii cu handicap, pentru afecțiunile intercurente, concediul este până la împlinirea vârstei de 18 ani.

Dacă stagiul minim de cotizare de o lună este asigurat, solicitantul (oricare dintre cei doi părinți) beneficiază de indemnizația pentru îngrijirea copilului bolnav. Cuantumul brut lunar al acesteia este de 85% din baza de calcul prevăzută de lege.

„Beneficiază de aceleași drepturi, dacă îndeplinește condițiile cerute de prezenta ordonanță de urgență pentru acordarea acestora, și asiguratul care, în condițiile legii, a adoptat, a fost numit tutore, căruia i s-au încredințat copii în vederea adopției sau i-au fost dați în plasament”, dispune ordonanța de urgență.

7. Concediul de odihnă

Toți salariații au dreptul, în fiecare an, la un concediu de odihnă plătit de minimum 20 de zile lucrătoare, prevede Codul muncii. Durata efectivă a concediului se stabilește în contractul individual de muncă, ceea ce înseamnă că angajatorii pot acorda anual chiar și peste 20 de zile libere.

„Sărbătorile legale în care nu se lucrează, precum și zilele libere plătite stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil nu sunt incluse în durata concediului de odihnă anual. La stabilirea duratei concediului de odihnă anual, perioadele de incapacitate temporară de muncă și cele aferente concediului de maternitate, concediului de risc maternal și concediului pentru îngrijirea copilului bolnav se consideră perioade de activitate prestată”, este punctat în act.

Dacă un salariat nu poate să efectueze (integral sau parțial) concediul de odihnă anual, angajatorul trebuie să-i acorde zilele libere într-o perioadă de 18 luni, calculată începând cu anul următor.

De reținut este că salariații au dreptul la o indemnizație în timpul concediului de odihnă. Aceasta este reprezentată de media zilnică a salariului de bază, a indemnizațiilor și sporurilor permanente din ultimele trei luni anterioare celei în care este efectuat concediul, multiplicată cu numărul de zile de concediu.

8. Concediul pentru incapacitate temporară de muncă

Concediul pentru incapacitate temporară de muncă, pentru accidente de muncă sau boli profesionale, se acordă în baza unui certificat medical, conform dispozițiilor Legii nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de muncă și boli profesionale.

Pe durata acestuia, persoanele asigurate au dreptul și la o indemnizație pentru incapacitate temporară de muncă. Cuantumul dreptului este de 80% din media veniturilor salariale brute realizate în cele șase luni anterioare accidentării sau apariției bolii. Totuși, în cazul urgențelor medico-chirurgicale, cuantumul indemnizației de incapacitate este de 100% din media venitului lunar asigurat din ultimele șase luni anterioare manifestării riscului.

Concediul și indemnizația se acordă pentru cel mul 180 de zile într-un an. Suma lunară este plătită de angajator în primele trei zile de incapacitate, iar apoi de către stat.

Sursa: avocatnet.ro