BANCUL ZILEI | Fabula unui bărbat inteligent
Din lunga delegaţie se-ntoarce un bărbat.
Nu ştiu cum s-a făcut de n-a telefonat Nevestei, cum făcea de obicei…
Poate n-a vrut să cheltuiască alţi doi lei.
S-a-nfiinţat acasă, total neaşteptat,
Când ea dormea, de altul îmbrăţişată-n pat…
Iar omul nostru, fără tămbălău,
Şi-a înşfăcat valiza… s-a dus pe drumul său…
S-a aşezat pe-un bolovan, chiar lângă bloc,
A tras dintr-o ţigară… a tras din ea cu foc.
Cotrobăind nădragii, dădu de telefon,
Sună acasă: “Dragă, te sun de pe peron…
Voi fi cam într-o oră, te pup, al tău, Ion!”
Şi ce crezi c-a găsit când s-a întors acasă ?
În cadă apa caldă-l ademenea, spumoasă,
Prosoapele de baie, halatul flauşat…
Mâncarea aburindă îl aştepta pe masă
Iar vinu-n frapieră părea c-a transpirat…
S-a scărpinat la ceafă bărbatu’ şi-a zis:
“Ehei! Decât să-mi las nevasta, mai bine pierd doi lei…”