LIGA 2 | Henry, victima amatorismului! Familia nigerianului dezvăluie: “Mi-a spus că nu avea viză medicală!”

Acum 3 zile, Telu Moraru era un om fericit. Fiica lui, Mara, urma să-i ofere în doar câteva luni primul nepot, iar principala sa grijă o constituia sănătatea acesteia şi a băieţelului pe care‑l vedea doar în pozele de la ecograf. Zâmbea. Avea toate motivele să facă asta. Până la urmă, pentru un părinte, fericirea copiilor e tot ce contează. Mara era logodită cu Henry şi lucrurile îşi urmau cursul firesc. Urma copilul. Urma nunta. Nimic nu avea să anunţe, însă, tragedia de pe terenul de la Baloteşti. Şi, mai ales, nimeni nu putea măcar să şi-o imagineze.

Înapoi în prezent, vocea îi tremură de fiecare dată când vorbeşte despre Henry. Nu-i în apele lui, dar încearcă să fie, pentru că lângă el se află Mara, care izbucneşte deseori în plâns. Se spune că nu poţi pune niciodată pauză calităţii de părinte…

Ştim că nu este cel mai oportun moment pentru a vorbi, iar în cazul în care nu doriţi să faceţi asta, există înţelegere deplină…
Eu încerc. Dacă vor fi momente în care nu voi reuşi să duc ideea până la capăt… Îmi cer scuze încă de pe acum. De dragul fiicei mele, a lui Henry, voi vorbi. Nu mi-e uşor. Nu-i este nimănui uşor, dacă este să luăm în considerare condiţiile.

Cum era el, ca om? Prin prisma relaţiei cu fiica dumneavoastră, presupun că l-aţi cunoscut destul de bine.
Era… era extraordinar. Cu mult bun-simţ, liniştit. Rar întâlneşti pe cineva ca el. Gândiţi-vă că urma să aibă un copil cu Mara, fiica mea, şi ei erau sprijiniţi în totalitate de mine. E dureros, e tragic, e nedrept! La 21 de ani nu ar trebui să se încheie o viaţă.

“Spune-le că-l durea genunchiul!”
S-a vorbit mult despre motivul morţii lui. Unii spun că ar fi avut probleme cu inima, alţii ca ar fi fost perfect sănătos. S-a plâns vreodată că ar avea vreun fel de durere?
Nu, din câte ştiu eu nu a avut vreodată probleme cu inima… (în fundal, se aude vocea unei femei care îi explică bărbatului că cele ce s-au scris în legătură cu problemele de sănătate nu sunt fondate. «Îl durea genunchiul, atât. Spune-le de asta!». Mai târziu, aveam să aflăm că este Mara, logodnica lui). Să vă spun ceva: Acum o lună, s-a întors din vacanţa din Nigeria (tot în fundal, Mara adaugă: «Spune-le că nu au respectat contractul, că nu i-au plătit-o»). Da, nu i-au plătit-o, dar vă spun despre asta mai încolo. Avea dureri mari la genunchi şi asta a fost motivul singurei vizite la spital.

Înseamnă că nu putem vorbi de vreo viză medicală…

Fiica mea mi-a spus că el nu avea aşa ceva. («Nu avea, am vorbit cu el despre asta!», completează Mara, care devine un al treilea personaj în cadrul discuţiei). Îl durea genunchiul şi cu câteva zile înainte de amicalele astea, ne-a spus că îl vor forţa să intre pe teren, deşi nu ar trebui. Dar era băiat simţit, nu refuza. Poate că dacă ar fi făcut asta… (izbucneşte în plâns, iar Mara îi imită gestul la o distanţă de câteva secunde)

Cu familia lui aţi vorbit?
Abia astăzi, că Marei i-a fost furat telefonul acum câteva zile şi toate numerele erau în agenda ei (cu gândul la pozele pe care le avea acolo cu Henry, Mara izbucneşte din nou în plâns). Provine dintr-o familie mare şi săracă. Mama lui a murit când era micuţ, iar fraţii săi sunt împărţiţi prin toată ţara. Sunt şapte, în total. Am vorbit cu o soră mai mare şi cu unul dintre fraţi. Refuzau să creadă că Henry nu mai este.

Înmormântarea unde va avea loc, atunci? În România sau în Nigeria?
Vom respecta dorinţa familiei lui. Dacă ei vor vrea Nigeria, atunci aşa va fi. Nu ştim care ar fi fost dorinţa lui. La 21 de ani nu ai astfel de dorinţe, nu te gândeşti că mâine mori şi ar trebui să ştie cei de lângă tine unde să te înmormânteze (murmură, nu vorbeşte, iar vreme de câteva secunde nimeni nu mai spune nimic).

Mara cum este? Am auzit-o constant de-a lungul conversaţiei.
Vă daţi seama că nu este bine. E şocată. Toţi suntem. Altele erau planurile lor. Henry se referea la ea drept «soţia mea», deşi nu se luaseră încă. Urma să devină tată. Cu câteva zile înainte au aflat că era băiat, adică ce îşi dorea. Avea vise. Avea o viaţă înainte. Acum, nu mai e nimic.

67 de minute au încercat medicii ajunşi la stadionul din Baloteşti să-l resusciteze pe atacantul nigerian Henry

“Nu avea puls atunci când am ajuns, a fost tot timpul în stop cardio-respirator”
Ioana TĂNASE, medic echipaj SMURD

Articol scris de Sorina Opriţescu şi Costin Negraru (LIGA2.RO)