JO 2012 | SUPER-REPORTAJ: Prima parte a concursului de azi a fost o agonie pentru Cătălina Ponor!

La intrarea în Sala O2, un voluntar orb era ghidat de o colegă îmbrăcată în culorile olimpice și de un golden retriever. Cîinele mergea pe lîngă gard, iar fata îl ținea de brațul celălalt.

Într-o oră începeau finalele pe aparate, ultima zi a concursului la gimnastică. Ca somonii care străpung rîul la deal cu tăria unei săgeți, spectatorii urcau scările metroului și se risipeau, ghidați de nevăzătorul cu cîinele.

Un om care se oferise să ajute, fără să primească nimic în schimb, era el însuși ajutat de bucuria colorată la care participa.

15,066, nota la limită
În sală, Bitang dă trambulina la o parte, ca în Polivalentă, cînd, împreună cu Belu, i-au ajutat pe muncitori la împachetat aparatele după concursul triunghiular de la București, ultimul înainte de Olimpiadă.

Cătălina Ponor intră pe bîrnă cu handicapul notei excelente, 15,500, a chinezoaicei Sui Lu. Tripla campioană olimpică de la Atena are 25 de ani și nu vîrsta, ci conștientizarea mizei și a riscurilor e ceea te uzează ca sportivă. Cătălina ezită, își revine, apoi ezită din nou. Nu mult, dar suficient cît să înțeleagă, împreună cu toată sala, că medalia a devenit o utopie.

”Cu cît înaintezi în vîrstă, cu atît gîndești mai mult, cu atît ești mai lent și mai emotiv”, spunea Mihai Covaliu acum cîteva zile. Mai departe de stilul direct care-ți aduce victoria. El însuși a pățit asta.

Cătălina coboară de pe bîrnă. Ia 15,066.

Aduceți și trăgătorii!
Aici a pus punct speranțelor la un nou titlu olimpic. Un punct sprijinit de parapetul zmeuriu. La cîțiva centimetri de capul ei, fotoreporterii continuă să declanșeze în căutarea perfecțiunii.

Românca Iordache, americanca Douglas și rusoaica Komova se preling pe bîrnă. E un aparat inuman. Mai lipește să-l chemi pe Alin Moldoveanu ca să tragă cu alice în gimnaste și acestea să se ferească în timpul exercițiilor ca să fie chinul complet. Bîrnă inumană ce ești!

Contestația inspirată a lui Brestyan
Înaintea ultimei concurente, Cătălina are bronz. Stă în continuare pe scaun, și-a tras genunchii la piept, și așteaptă partea ei de consolare. Americanca Raisman are o singură ezitare vizibilă, în rest se lipește de aparat cu disperarea celui care își joacă ultima carte. E suficient? Se afișează nota, e 14,966, Cătălina are bronzul.

Dar nu, nu se termină așa. Mircea Breștean, antrenorul americancei, depune contestație. Un român își face treaba pentru țara care l-a angajat.

Durează un pic, arbitrele observă acum ce n-au văzut în urmă cu cîteva minute și modifică nota. Fix cu o zecime. 15,066. Românul Breștean, Brestyan, așa cum e scris pe acreditare, își merită salariul.

Arbitrele au preferat execuția americancei
Acum e rîndul regulamentului să rînjească. Americanca va primi bronzul, deși are aceeași notă ca Ponor, pentru că Raisman a avut notă mai mare la execuție.

Cătălina privește fix în sus, spre ecranul care afișează rezultatele finale. Fix, trist, definitiv. Preț de cinci minute a avut bronzul olimpic, motivul pentru care încă face gimnastică la 25 de ani.

Acum e la egalitate cu bronzul, dar nu-l poate atinge. Ar fi fost a noua medalie a României, prima peste Beijing, dar încă nu e momentul.

”Pacemu, pacemu?!”

La zona mixtă, Larisa trece cu o figură împietrită. ”Nu pot vorbi, vă rog”. Merge mai departe.
Rusoaica Komova se oprește. Are aerul trist al unei puștoaice ce-și ține ruscacul în spate, venind de la școală în orice oraș european, de la Salzburg la Manchester. A luat notă mică, părinții o vor certa. Sau poate părinții de azi nu mai ceartă copiii după rateuri.

Reportofoanele îi pun Victoriei aceeași întrebare, iar și iar: ”Pacemu? Pacemu?”. Fata blondă răspunde încet, cu mîinile în buzunare și cu o lumină aparte în priviri: ”Ne znaiu”.

Victoria Komova nu știe de ce a greșit, Cătălina Ponor nu știe de ce s-a terminat așa, dar ambele ne duc înainte pe noi, cei știutori și văzători.

sursa: tolo.ro