SANATATE | Hidroterapia, tratament pentru rănile care nu se vindecă

Piciorul diabetic, ulcerul varicos şi escarele sunt cele mai frecvente tipuri de răni cronice, afectând peste un milion de români. Acestea presupun, deseori, dureri persistente, risc constant de infecţii, limitarea activităţilor zilnice, vizite interminabile la medicul specialist şi costuri ridicate. Iată însă că există o soluţie!

De cele mai multe ori, tratamentele tradiţionale nu dau rezultate, rănile rămânând expuse la riscul de suprainfectare. În ultimii ani însă, metodele de tratament au evoluat simţitor. Rănile se pot vindeca acum fără intervenţii chirurgicale, cu ajutorul pansamentelor moderne, hidroactive.

Ce sunt rănile

Rana reprezintă o discontinuitate la nivelul pielii, o lipsă de ţesut. O rană uşoară – o tăietură, o julitură sau o arsură – se vindecă, de obicei, într-un interval de două-patru săptămâni. Acest lucru este valabil pentru majoritatea rănilor datorită capacităţii de regenerare a ţesuturilor. Acestea sunt răni acute.

Rănile care nu se vindecă timp de şase săptămâni sunt considerate cronice. Rănile cronice au o varietate de cauze, inclusiv probleme circulatorii, diabet sau infecţii. Printre cei mai întâlniţi factori ce pot duce la o vindecare greoaie sau întârziată a rănii se numără: diabetul, bolile cardiace, circulaţia sangvină deficitară (venoasă sau arterială), imobilizarea prelungită, infecţiile, fumatul, vârsta etc.

Cele mai frecvente tipuri de răni cronice

Aproximativ 15% din pacienţii diabetici dezvoltă ulceraţii în timpul vieţii şi, odată apărută, această leziune creşte de opt ori riscul de amputaţie a piciorului. Din numărul total al amputaţiilor de gambă non-traumatice, 85% sunt cauzate de un ulcer diabetic. Ulcerul varicos este cel mai frecvent tip de ulcer de piele, reprezentând 73-75% din ulcerele de gambă.

Ulcerul varicos este expresia dezechilibrelor metabolice de la nivelul pielii şi al ţesutului subcutanat pe fondul insuficienţei venoase cronice. Acest tip de rană deschisă, cu vindecare întârziată, afectează, în general, persoanele în vârstă (1-3% din persoanele cu vârste de peste 65 de ani) şi este mai frecvent la femei (80% din pacienţi).

Escara apare din cauza presiunii exercitate asupra diferitelor părţi ale corpului la persoanele imobilizate la pat sau în cărucior şi reprezintă cauza decesului a 7-8% din totalul pacienţilor cu paralizie totală a membrelor inferioare. Escara reprezintă o leziune a pielii care apare atunci când ţesuturile moi sunt comprimate între o proeminenţă osoasă şi un plan dur extern, pentru o perioadă îndelungată. Planul extern poate fi salteaua, scaunul cu rotile sau chiar alte părți ale corpului.

Comprimarea ţesuturilor moi (piele sau muşchi) pentru mai mult timp întrerupe circulaţia sângelui, ţesutul degradându-se astfel constant. Şi această afecţiune este mai frecventă în rândul persoanelor în vârstă, două treimi din cazuri înregistrându-se la pacienţii de peste 70 de ani.

Dintre persoanele tinere care suferă de escară, majoritatea sunt bărbaţi de 30 de ani, probabil din cauza faptului că aceştia sunt mai predispuşi să sufere traumatisme vertebro-medulare. Deşi cauzele apariţiei acestora sunt diferite şi necesită tratamente generale diferite (medicamentaţie specifică afecţiunii de bază), tratamentul local respectă aceleaşi principii, evoluţia rănilor fiind, de asemenea, similară.

Citește mai multe pe această temă AICI