Sfântul Ştefan, unul dintre ucenicii lui Iisus şi primul martir al Bisericii, este sărbătorit pe 27 decembrie, în a treia zi de Crăciun, existând credinţa că acesta îi ajută pe bolnavi şi pe cei care se judecă de multă vreme, dar şi că în această zi persoanele certate trebuie să se împace.
În a treia zi de Crăciun, credincioşii ortodocşi îl prăznuiesc pe Sfântul Arhidiacon Ştefan care a vestit şi a mărturisit credinţa în Hristos. Asemenea cu Apostolii, Sfântul Ştefan îi întărea pe credincioşi în credinţă, îi mustra pe iudeii cei necredincioşi, spunându-le tuturor din legi şi din prooroci, că din zavistie şi din nedreptate au omorît pe Fiul lui Dumnezeu, Mesia cel aşteptat din veac. De aceea, el a fost condamnat la moarte de autorităţile iudaice în anul 33. Numele său de origine greacă înseamnă “coroană”. Ştefan este primul creştin care a deschis drumul nesfârşitului şir de martiri creştini.
Sfântul Ştefan provenea dintr-un neam ales, din seminţia lui Avraam. În Noul Testament se menţionează că Ştefan a fost ales pentru calitatea de diacon chiar de apostoli. De asemenea, Ştefan a fost unul dintre ucenicii lui Iisus Hristos, urmându-l pe Acesta pretutindeni, asistând la faptele Sale misionare.
Pentru că predica public învăţăturile lui Iisus, chiar după numirea lui în funcţia de diacon, Ştefan a stârnit mânia evreilor, care l-au chemat la judecată în faţa Sinedriului (un tribunal la vechii evrei, prezidat de Marele preot, care judeca “problemele” importante, interpreta Legea şi delibera asupra chestiunilor publice). Tribunalul l-a acuzat pe Ştefan de blasmefie contra lui Moise şi a lui Dumnezeu.
În faţa lui Caiafa, cel care-l judecase şi pe Iisus, Sfântul Ştefan a ţinut o remarcabilă cuvântare, acuzându-i pe cei care voiau să-l omoare că ei procedează ca şi părinţii lor: “Cum au fost părinţii voştri aşa sunteţi şi voi! Pe care dintre prooroci nu i-au prigonit părinţii voştri? Şi au ucis pe cei care au vestit mai dinainte sosirea Celui Drept ai Cărui vânzători şi ucigaşi v-aţi făcut voi acum?. Voi care aţi primit Legea întru rânduieli de la îngeri şi n-aţi păzit-o!” se menţionează în Faptele Apostolilor VII, 51-53).
Diaconul i-a înfruntat pe judecători alegând argumente solide din scripturi, care dovedeau că Legea se împlineşte prin Hristos, adică prin Mesia, cel prezis de profeţi. Argumentele arhidiaconul Ştefan nu i-a convins pe judecători că are dreptate. Alungat din cetate şi lovit cu pietre, Ştefan s-a prăbuşit sub povara bolovanilor aruncaţi cu duşmănie asupra lui. În pragul morţii, el a avut viziunea că cerurile s-au deschis, iar Hristos, Fiul Omului, şedea la dreapta lui Dumnezeu.
Strivit de pietre, Arhidiaconul Ştefan a îngenuncheat, şi cu braţele întinse sub formă de cruce, s-a rugat lui Dumnezeu să-l primească în împăraţia lui.
Asemenea lui Iisus, în clipa morţii Sfântul Ştefan s-a rugat pentru iertarea celor care-l vor ucide. În Noul Testament, dar şi în tradiţia creştină se menţionează că, printre cei care au participat la judeca lui Ştefan, asistând şi la uciderea lui s-a numărat chiar Saul, cel care s-a convertit mai târziu la creştinism, devenind Sfântul Pavel. Prin moartea arhidiaconului Ştefan, primul mucenic care s-a jerfit pentru credinţa şi dragostea în Hristos, creştinii retrăiesc impresionanta dramă petrecută pe Golgota, unde a fost răstignit Iisus Hristos.
După ce diaconul a murit zdrobit de pietre, trupul lui a fost aruncat spre a fi mâncat de fiare şi de păsări şi a zăcut neîngropat o zi şi o noapte. Apoi, moaştele lui au fost duse în taină departe de Ierusalim şi îngropate în taină de un grup de bărbaţi evlavioşi, la îndemnul unui învăţător al legii evreieşti, care mai târziu a crezut în Hristos.
Patru secole mai târziu, prin anul 417 d.Hr, un grup de bărbaţi evlavioşi din cetate au descoperit moaştele primului martir creştin, le-au aşezat într-o raclă cioplită din lemn de Persia, păstrată lângă Templu. Apoi, sfintele sale moaşte au fost duse la Constantinopol de soţia unui senator. La scurt timp, moaştele sale au vindecat-o pe Eudoxia, soţia împăratului Teodosie, posedată de duhuri rele. În semn de evlavie şi de recunoştinţă, soţia senatorului a avut iniţiativa ca sfintele moaşte ale arhidiaconului Ştefan să fie duse la Roma. De atunci, din anul 425, moaştele mucenicului se odihnesc în cripta Bisericii San Lorenzo din capitala Italiei, alături de osemintele arhidiaconului roman Laurentius.
În Biserica de pe Valea Iosafat, închinată Sfântului Ştefan, se roagă pentru sănătate, împliniri şi pentru îndepărtarea duşmanilor, mii de creştini din lumea întreagă.
Tradiţii pentru spor şi sănătate
O veche tradiţie, împlinită în ziua praznicului, se referă la icoana care-l înfăţişază pe mucenicul martir: creştinii care se confruntă cu probleme de sănătate sau se judecă de multă vreme cu persoane foarte orgolioase, este bine să aducă în casa lor o icoană cu Sfântul Ştefan, sfinţită în această zi.
În ziua praznicului, se fac pomeniri pentru sufletele celor care au murit în împrejurări dramatice, iar pachetele cu mâncare se împart şi persoanelor tinere, care poartă numele primului mucenic Ştefan.
În unele zone din Muntenia se prepară Pâinicile lui Ştefan. Dintr-un aluat asemănător cu cel de cozonac, unse cu miere, se fac pâinici în forme rotunde. Aceste dulciuri, ce amintesc de pietrele care l-au ucis pe Sfântul Ştefan, se sfinţesc la biserică în ziua praznicului şi se împart copiilor săraci. De asemenea, de Sfântul Ştefan se prepară şi se împart mucenici cu miere şi nucă, care amintesc de moartea lui mucenicească.
Pentru sporul casei şi pentru rudele cu probleme mari de sănătate, trebuie să-l cinstim pe Sfântul Mucenic Ştefan prin fapte bune, iar reconcilierile sunt binevenite în această zi. În ziua praznicului, este bine să evităm deplasările în zone montane şi în locuri izolate, care ne pun viaţa în primejdie.
Sursa: www.romaniatv.net
