Preţul gazului ca marfă reprezintă ceva mai puţin de jumătate din preţul final, fără TVA , pe care îl plătim acasă. Restul sunt tarife reglementate care dublează preţul gazului. În plus, mai trebuie să plătim şi TVA.
Preţul gazului pe care-l plătesc gospodăriile din România are mai multe componente, marfa în sine reprezentând circa jumătate din preţul final. Preţul este stabilit prin Ordine ale ANRE, exclusiv pentru consumatorul casnic de gaze şi producătorii de energie termică care livrează gaze la consumatori casnici. Acest preţ se stabileşte separat pentru fiecare societate care vinde gaze pe piaţa reglementată.
Preţul reglementat se formează din însumarea preţului de achiziţie a gazelor din producţia internă, cu o pondere de 98% în cantitatea de gaz vândută, preţul de achiziţie a gazelor din producţia externă cu o pondere de 2% în cantitatea de gaz vândută.
Preţul reglementat de ANRE pentru gazele achiziţionate din producţia internă este de 53 de lei/MWh. Acasă la noi ajunge însă la circa 110 lei, fără TVA, după cum ECONOMICA.NET a mai relatat. Diferenţa de peste 100% faţă de preţul propriu-zis al mărfii o reprezintă tarifele mai sus menţionate şi adaosul furnizorului. Acest preţ se va păstra până la 30 iunie 2015, potrivit unui ordin al Departamentului pentru Energie.
Preţul de import, cu o pondere de doar 2% în coşul de gaze, se construieşte de către importatorii de gaze sau subsidiarele acestora şi furnizorii sau consumatorii de gaze. Stabilirea acestor preţuri se face prin contracte bilaterale, în urma unor negocieri directe. În prezent, acest preţ este de circa 90 de lei/MWh.
