Anul acesta sute de pensionari au luat cu asalt Primăria de la Botoșani ca să prindă un loc la petrecerea organizată în cinstea lor. Atât de mulți încât s-a creat o listă de rezervă pentru la anul, creând un precedent spectaculos. ,, Iaca chegii aștia nu se mai satură!”, ,, Au pensii mari și se înghesuie la pomana primarului?”, , Ce le trebuie hodorogilor, abia se mișcă?”, sunt câteva dintre comentariile decente care au ,,cosmetizat” evenimentul.
Și totuși, o introspecție a fenomenului care a prins rădăcini, acest ,, Revelion al pensionarilor”, organizat de municipalitate, are în profunzime drama sa. La vedere sunt acei pensionari simpatici care dansează de mama focului, roșii ca racul, pe la jumătatea petrecerii, antrenând și doamnele lor care se ,, rup în figuri” pe ritmuri de muzică modernă. Dar printre acești aproape o mie de oameni, care și-au trăit mare parte din viața lor, se găsesc pensionari singuri, abandonați, triști, foarte bolnavi, uitați de copii, de societatea care îi mai și blamează că ,,Au pensie! ”.
Surpriză pentru dragostea vieții lui
Nea Alecu, are 72 de ani, nu vrea publicitate, nu vrea pozat, vrea ca lumea să știe că el nu merge acolo că nu mai poate de distracție. Ieri, a mers la camera 2 a Primăriei de la Botoșani și și-a ridicat invitația la petrecere. A pus-o bine, tremurând, în dosul hainei, murmurând un ,, Sărumâna! ” doamnei care l-a privit ca pe un nume pe o listă. ,, Cum de ce am vrut loc la revelion? ”, își ridică privirea nea Alecu. I se umezesc ochii și mototolind în mâini căciula brumărie de miel, roasă de veme. Își spune motivul. Cu sfială, de parcă ar fura ceva, ceva ce nu este al lui, dar ceva care i-ar face nevasta bucuroasă pentru un moment. Soția sa, Elena, cu care este căsătorit de 47 de ani, este bolnavă, prea bolnavă ca să mai creadă în viitor. ,, Mâine o aduc de la Iași. A avut a-17 a operație și am vrut și sper să reușesc să îi fac o surpriză. Am stat săptămâna trecută pe aici prin părculeț de pe la 6 să fiu sigur că prind loc la revelion. Îi povestisem nevestei înainte s-o bage în operație că face primarul și-i părea rău că e bolnavă. Ar fi mers să vadă lumea. Și atunci am zis că tare-i bine dacă reușesc”, a povestit bătrânul, cu lacrimi în ochi, enumerând diagnostice învățate pe de rost din durere, din prea multă suferință. Au crescut patru copii și toți au plecat prin țară sau în afară. Telefonează rar, au nepoți pe care nici nu i-au văzut. El a fost maistru la viața lui, a avut mulți prieteni, care s-au stins, rând pe rând. În singurătatea lor, contestatul și comentatul ,, Revelion al pensionarilor” aduce o clipă de bucurie. Câteva ore socializează, compară povești de viață, își ostoiesc durerea sufletului privind fotografii cu nepoții altora pe care vecinii de mese le etalează printre pahare și șervețele. Acum, nea Alecu așteaptă să-i dea vestea soției, să îmbrace hainele cele bune și să meargă printre ai lor. ,, Are nevasta o rochie…. E lurex, dacă știți, cum era odată… Mă întreabă: Așa-i că-s bătrână tare? Cum să fii bătrână, mami? Îți stă bine! Păcat că-i bolnavă biata de ea”, spune cu amărăciune bătrânelul simpatic, îndreptându-se smerit spre ieșirea din primărie.
Printre cei care s-au perindat pe la Camera 2 din primărie ca să își ridice ,, permisul” de intrare la petrecere s-au regăsit tot felul de povești. Oameni care parcă n-au îmbătrânit, bărbați, femei care exaltau la gândul că trebuie să se gătească pentru distracție la Miorița, unde odată își petreceau duminicile. Dar printre ei, s-au strecurat aproape neobservați și pensionari pentru care revelionul nu înseamnă mâncare și dans , ci un loc unde…,, sunt cinstiți și luați în seamă”. Mai uită de boală sau de absența prea tristă și preaîndelungă a copiilor. ,, Nu-mi place ce se spune despre noi, că mergem să sărim ca și caii. Chiar nu-i adevărat. Am fost și anul trecut și nu m-am ridicat de pe scaun. Când venim aici parcă am merge unde în străinătate în concediu. Așa ne cinstește primarul și cine mai vine. Că în timpul anului stăm mai mult în casă, n-avem pe nimeni apropiat”, a spus Costică Cabujan.
Dacă printre cei o mie de pensionari care vor un bilet de intrare la revelionul destinat lor se găsesc doar câțiva ca nea Alecu, bătrânei care au îmbătrânit frumos, purtându-și anii cu smerenie și cu dragoste de cei apropiați, atunci merită toată bălăcăreala din jurul evenimentului și toți banii pe care i-au dat afaceriștii locali și așa secătuiți financiar în ultima perioadă. Vorbele lui nea Alecu: ,, Am trăit cu gândul că, ce este mai frumos și mai bun vine abia la urmă. La fel ca desertul”, cuprind toată esența vieții.
