CALENDAR | Tradiții și superstiții de Bobotează

Una dintre cele mai importante sărbători ale începutului de an, Bobotează, aduce cu ea, multe obiceiuri, cele mai multe dintre acestea concentrându-se în ziua de ajun.

În Ajunul Bobotezei (5 ianuarie), fetele nemăritate îşi pot afla ursita. Cu ajutorul a puţin praf adunat din locul unde a călcat părintele şi un fir de busuioc „furat” din mănunchiul cu care preotul sfinţeşte casa, puse sub pernă, fetele îl pot visa „pe cel predestinat”.

Toată ziua vor ţine post negru iar seara, din trei linguri de făină, trei linguriţe mici de sare şi trei de apă, îşi vor face o turtiţă pe care o vor prăji pe plită. După ce o mănâncă, înainte de culcare vor spune, în genunchi, următoarea rugăciune: „La pământ cu închinăciune,/ La Dumnezeu cu rugăciune/ Ţie, Doamne, mă rog fierbinte!/ Să îmi dai masă şi casă/ Şi o soartă frumoasă!”. Credinţele populare spun că în vis, un bărbat le va da să bea apă şi acela va fi sortitul!

De asemenea, în ajunul sărbătorii, oamenii trebuie să aştepte praznicul în bună înţelegere. Nu este bine ca rudele să se certe între ele. De asemenea, părinţii nu trebuie să-și certe sau să-și bată copiii. Cei care nu respectă aceste interdicții vor avea necazuri tot anul.

În ziua de Bobotează se sfinţesc apele mari şi se purifică mediul nostru înconjurător de forţele malefice. Agheazma este apa sfinţită de Bobotează prin harul preoţilor. În timpul ceremonialului religios, apa primeşte virtuţi terapeutice miraculoase şi nu se strică de-a lungul anului.

O altă tradiție mai spune că nu se stropesc cu apa sfințită caii și iepurii, care se pot preface în diavoli.

Pentru a fi sănătoase tot anul, femeile nu au voie să spele rufe în apele curgătoare vreme de opt zile după sfințirea apelor. Prin tradiție, apele rămân sfinţite timp de şase săptămâni. Când este foarte frig (proverbialul ger al Bobotezei), se pregăteşte „Crucea de gheaţă a Bobotezei .”

Se spune că de Bobotează, gospodinele nu trebuie să înstrăineze nici un obiect din casă. Cine va da cu împrumut un obiect din casă și mai ales bani, nu va avea spor în gospodărie multă vreme.

Botezul Mântuitorului în Iordan, poartă şi denumirea de “Epifanie” sau “Teofanie”, termeni care provin din limba greacă şi înseamnă “arătare”, “descoperire”. De ce arătare sau descoperire? Pentru că în momentul în care Hristos a fost botezat, cerurile s-au deschis, Duhul lui Dumnezeu S-a coborât în chip de porumbel şi a stat peste El, iar Tatăl a mărturisit: “Acesta este Fiul Meu cel iubit, întru Care am binevoit!” (Matei 3, 17).  În acest sens, Sfântul Ioan Gură de Aur spune: “Hristos n-a ajuns cunoscut tuturor când S-a născut, ci când S-a botezat”.

Boboteaza – scurt istoric

Sărbătoarea Bobotezei este amintită din secolul al ÎI lea, la Sfântul Clement Alexandrinul. Menţionăm că în primele secole, Boboteaza era sărbătorită împreună cu Naşterea Domnului, pe 6 ianuarie. Începând cu secolul al IV lea, cele două sărbători au fost despărţite: 25 decembrie fiind data stabilită pentru prăznuirea Naşterii Domnului şi 6 ianuarie pentru Botezul Domnului.

Boboteaza, ziua în care Hristos S-a descoperit lumii

Afară de cele grăite de Iisus la vârsta de 12 ani în templu, Hristos nu a săvârşit nicio minune şi nu a rostit niciun cuvânt reţinut de evanghelişti. Începând cu Botezul Său, Hristos iese din umbră şi începe să propovăduiască. A primit botezul la 30 de ani, vârsta maturităţii la evrei.

Iisus a venit la Ioan şi i-a cerut să-L boteze, nu pentru că avea nevoie de curăţire de păcate, căci era Dumnezeu-Omul, ci pentru a sfinţi creaţia. Că Mântuitorul nu a venit să primească iertare de păcate de la Ioan, reiese şi din faptul că botezul lui Ioan îl ajută pe om să conştientizeze starea păcătoasă, însă, nu oferea iertarea. De aceea se şi spune că era “spre iertarea păcatelor” (Luca 3, 3), pe care avea s-o aducă Hristos.

El primeşte botezul de la Ioan pentru a readuce Duhul Sfânt în creaţie. Prin căderea în păcat, omul Îl pierduse pe Sfântul Duh, aşa cum ne mărturiseşte Sfântul Chiril al Alexandriei. Botezul Mântuitorului reprezintă momentul redeschiderii izvoarelor harului, care fuseseră zăvorâte pentru om şi pentru întreaga creaţie. Prin cuvintele din rugăciunea citită la Bobotează: “Astăzi firea apelor se sfinţeşte…”, nu trebuie să înţelegem că harul lui Dumnezeu se pogoară în timpul slujbei de sfinţire a apei peste toată apa care există în diverse locuri, ci doar peste apa pregătită din timp pentru acest lucru.

În Botezul Domnului stau începutul şi temeiul Sfintei Taine a Botezului creştin

Acceptând să Se cufunde în Iordan, Hristos l-a îngropat pe vechiul Adam şi a început astfel zidirea unui om nou. Apele Iordanului primind pe Dumnezeu-Omul nu au avut ce să cureţe, ci au fost ele însele purificate. Hristos a curăţit prin cufundarea Sa în Iordan, creaţia întinată de căderea omului în păcat şi a înlăturat puterea satanei. Astfel, în clipa când El S-a lăsat botezat de Ioan, izvoarele harului s-au pogorât peste creaţie.

În rugăciunea de sfinţire a apei de la Botez, se cere venirea Duhului pentru curăţirea apei de lucrarea puterilor demonice, pentru că ea să devină, prin pogorârea deplină a Duhului, loc al naşterii omului nou în Hristos.

Astfel, ritualul Botezului creştin repetă aceste momente, care semnifica trecerea dintr-o etapă existenţială în alta: el se deschide cu lepădările, menite să alunge puterea satanei şi se încheie cu primirea darului Sfântului Duh.

Sursa: observator.tv