NATIONAL | Fereşte-te de asigurarea care nu va fi plătită niciodată!
În caz de cutremur, asiguratorii care promit “acoperire nelimitată” se vor ascunde sub dărâmături.
Am mai scris despre cum “asigurarea obligatorie a locuinţei” este în realitate o medie între riscuri care nu există şi certitudini, din care câştigă doar câteva firme de asigurări conectate politic. Între timp, proiectul a fost pus în practică iar mulţi români – convinşi să dea bani degeaba. Un lucru n-au luat în calcul iniţiatorii legii: un client prostit o dată nu este prostit la nesfârşit, aşa că rata de reînnoire a poliţelor este teribil de mică. Aşa că lobby-ştii plimbă iar prin Parlament valize cu documente şi ce-o mai fi pe acolo: să facă obligativitatea şi mai obligatorie iar preţul – şi mai mare.
În umbra obligativităţii a crescut şi o industrie a asigurărilor facultative ieftine, dar de multe ori la fel de înşelătoare: cele care tot pentru 20 de euro pe an şi 20.000 de euro despăgubire asigură pe lângă riscurile obligatorii, “cutremure, inundaţii, alunecări de teren”, şi unele suplimentare, mult mai probabile: incendii, distrugeri etc. Sunt două tipuri de abordări la baza unei astfel de poliţe, aşa că ele trebuie analizate cu prudenţă, fiecare în parte.
Abordarea legitimă: Unele contracte se folosesc de diferenţele naturale pentru a acoperi ieftin riscurile mici şi a folosi diferenţa pentru riscuri reale. În clipa asta, cine cumpără astfel de poliţe “scapă” de obligativitatea celorlalte. Asta îi înnebuneşte pe membrii cartelului pompos denumit “PAID”, care îşi vede vânzările diminuate.
Abordarea ilegitimă: Alte contracte promit că asigură riscuri la grămadă, indiferent de locaţie, paralel cu PAID deşi unii dintre asigurători sunt membrii. De ce fac asta? Păi pentru că în interiorul PAID măcar trebuie să plătească reasigurare, care mănâncă aproape toţi banii. Iar fără reasigurare, sunt trei căi de-a “rezolva” despăgubirile.
1. Cât timp nu există daune, trebuie doar să convingi clienţii (uşor) şi supraveghetorii (şi mai uşor), că ai “rezerve tehnice” suficiente. În realitate, toţi asigurătorii împreună nu au destule rezerve pentru o inundaţie mare sau un cutremur mediu.
2. În cazul incidentelor individuale, prin “managementul daunelor”, adică cocktail-ul clasic de clauze-capcană, şicane şi tergiversări.
3. În cazul catastrofelor reale, soluţia este falimentul complet al firmei de asigurare – despre al cărei portofoliu se descoperă că era “toxic” – şi lăsarea “asiguraţilor” cu buza umflată.
Sursa: http://riscograma.ro
