Aflat în greva foamei de şase săptămâni, Vasile Lavric, deţinutul acuzat de dispariţiile misterioase ale celor trei surori de la Rădăuţi, a fost transferat din Penitenciarul Botoşani la Penitenciarul-spital Târgu Ocna, după ce starea de sănătate a acestuia s-a înrăutăţit ca urmare a refuzului de hrană.
„Preferă să moară, decât să stea nevinovat după gratii”
Acum două săptămâni, rădăuţeanul a ajuns de două ori în câteva zile la Urgenţele Spitalului Judeţean Suceava, făcându-i-se rău în timp ce aştepta să fie dus într-una din sălile de judecată ale Tribunalului Suceava.
„E foarte slăbit, abia mai vorbește, a intrat de trei ori în comă diabetică. Preferă să moară, decât să stea nevinovat după gratii. Începe școala îndată şi eu nu am bani să trimit copiii la cursuri. El era singurul care întreținea toată familia, inclusiv pe cei doi părinţi bolnavi ai lui”, povestea, ieri, concubina lui Vasile Lavric, care susţine în continuare că cele trei presupuse victime dispărute sunt în viaţă, bine mersi, în Italia.
Vasile Lavric nu a ajuns după gratii în dosarul dispariţilor celor trei surori, una dintre acestea fiind fosta sa soţie, Nicoleta Lavric (fostă Iordache), ci pentru o tentativă de omor comisă în urmă cu 14 ani împotriva acesteia din urmă.
Procurorii susţin că, în noiembrie 2000, Lavric şi-a lovit soţia de atunci, Nicoleta Lavric, cu un ciocan în cap, în mod repetat. Deşi loviturile nu i-au pus femeii direct în pericol viaţa, procurorii au invocat intenţia, modul în care s-a petrecut agresiunea – lovituri de ciocan în cap, pentru a-i reţine infracţiunea de tentativă de omor.
„În anul 2000, este adevărat, am avut un incident cu soţia mea, care dintr-un accident a căzut, lovindu-se la cap. Venind de la o petrecere, soţia mea, fiind ameţită de alcool, m-a împins cu un scaun, trântindu-se cu capul de marginea sobei”, este varianta lui Vasile Lavric.
Un caz plin de mister şi un dosar închis din lipsă de probe şi redeschis după şapte ani
La vremea respectivă, soţia sa a ajuns la Spitalul Municipal Rădăuţi, unde a primit îngrijiri medicale, după care a fost externată şi a trăit încă cinci ani alături de soţul ei. A dispărut fără urmă în aprilie 2005. Două luni mai târziu, avea să dispară şi Ramona Iordache (18 ani atunci), tânără cu care Vasile Lavric avea un copil în urma unei relaţii extraconjugale.
După cele două dispariţii misterioase, mama fetelor le-a povestit poliţiştilor şi despre o altă fată de-a ei, Iuliana, pe care nu a mai văzut-o din 1995, de când tânăra avea doar 16 ani.
Iniţial, ancheta în acest caz a fost făcută de ofiţeri ai Serviciului de Investigaţii Criminale din cadrul Inspectoratului de Poliţie Judeţean Suceava, sub coordonarea unui procuror criminalist. În septembrie 2006, din lipsă de probe, procurorul de caz a dispus clasarea dosarului.
Spre sfârşitul anului trecut, însă, dosarul uitat într-o arhivă a Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava a fost preluat de către Parchetul General de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, iar spre mijlocul lunii aprilie a.c., anchetatorii de la Bucureşti au descins la Rădăuţi şi l-au săltat pe Vasile Lavric, acesta fiind arestat preventiv nu pentru dispariţiile celor trei surori, ci pentru o presupusă tentativă de omor comisă în urmă cu 14 ani.
Pe data de 8 iulie a.c., Vasile Lavric, închis la Penitenciarul Botoşani la acea vreme, a anunţat conducerea unităţii de detenţie că intră în greva foamei, susţinându-şi cu vehemenţă nevinovăţia.
